DESPRE KENDO

                              Ce este KENDO ?

Kendo este scrima japoneză derivată din străvechea artă a samurailor.

Folosind o imitaţie de sabie realizată din şipci de bambus,şi purtând apărătoare,un practicant kendo se luptă cu un oponent conform unor modalităţi de a înscrie puncte şi reguli prestabilite.Kendo este o modalitate excelentă de antrenament pentru disciplina mentală și fizică a copiilor dar și a adulților.

KENDO este rezultatul modernizarii vechilor tehnici japoneze de lupta cu sabia, ken-jutsu sau gekiken, descinsă direct din război. Aceste tehnici razboinice sunt dezvoltate pe câmpurile de luptă, sau în dueluri. Durând aproape un mileniu, din secolul al VII-lea în secolul al XVII-lea, folosindu-se de la arc, arme albe de toate tipurile,pâna la armele de foc, care țin în mod esențial de existența războinicului,dar sabia este cea de care bushi ,sfârsind a fi deposedati,reprezenta ratiunea de a trai si de a muri.

În timpul celor doua secole si jumatate de pace pe care le-a cunoscut Japonia înainte de deschiderea sa către lumea moderna din 1868, cei care purtau sabia au adaptat codul de conduită al razboinicului pe timp de pace, și tot ei au transformat practicarea ken-jutsu într-o formă pașnică.

Sabia din lemn”Bokken” si sabia din bambus “SHINAI”,au devenit replicile mortalelor sabii de otel,ken, cunoscute mai ales sub numele de katana.

«Jutsu»,care se poate traduce prin «tehnica adevarata»,a pierdut caracterul razboinic,pentru a se transforma într-o cale,DO.

«DO» este în masura sa disciplineze corpul si spiritul fiecarui practicant, vizând un nivel mai înalt,o mai adânca armonie sociala,si sa aduca contributia sa,pacii.

Nu este cel mai mic paradox al kendo-ului modern, (dar exemple au strabatut lumea) ca o forma de lupta care are ca scop suprem respectul asupra integritatii «adversarului» si o politete absoluta.

Istoria ken-jutsu-ului, urmată de cea a KENDO-ului, este autentică și putem spune exclusiv japoneză, în masura în care influentele continentale, în rpincipal cele chineze, au marcat domeniul Artelor Martiale. În tara sa de origine, aceasta istorie face înca obiectul a foarte numeroase publicatii, de la cele adresate publicului larg, pâna la teze universitare.

Faptele eroice ale kengo celebrii, pe care cartile, revistele, benzile desenate,teatrul,cinematograful,televiziunea au facut sa patrunda în fiecare colt,fac parte din patrimoniul national.

Occidentul a început sa descopere aceasta literatura,dar traducerile,chiar cele în limba engleza sunt foarte rare.KENDO „Calea sabiei”, este Arta martiala japoneza a scrimei Kendō s-a dezvoltat din tehnicile tradiţionale japoneze de luptă cu sabia,cunoscute sub denumirea de kenjutsu .

Kendo este o activitate solicitantă fizic şi mental care combină valorile solide ale artelor marţiale cu elemente fizice specifice sportului.Practicanţii de kendō sunt numiţi KENDOKA (cel care practică KENDO) sau Kenshi (spadasin).

Kendo se practică de către kendoka purtând o îmbrăcăminte în stil tradiţional japonez şi o armură pentru protecţie numită “BOGU”.Ca arme se foloseşte unul (sau două) “SHINAI”.Kendo poate fi privit ca stilul japonez de scrimă, însă el diferă foarte mult de scrima europeană prin mişcările sau tehnicile folosite.Acest lucru se datorează faptului că sabia folosită este diferită, la fel cum diferă şi modul în care aceasta este folosită. Antrenamentul de Kendo este foarte „gălăgios” prin comparaţie cu alte arte marţiale sau sporturi pentru că un kendōka foloseşte un strigăt “KIAI” pentru a-şi exprima spiritul, iar de fiecare dată când se execută un atac sau o lovitură piciorul din faţă vine in contact cu solul printr-o mişcare similară cu ştampilarea.

                 Conceptul Kendo-ului :

Conceptul Kendo consta in disciplinarea caracterului prin aplicarea consecventa a principiilor sabiei (Katana).

Scopul practicarii Kendo este de:

A forma mintea si corpul.

A cultiva un spirit viguros.

Si prin antrenenament corect si strict.

Sa se lupte pentru progresarea in arta Kendo.

A respecta onoarea umana.

A actiona cu sinceritate.

A urmari autodezvoltarea.